Tinitus (zgomot in ureche) – diagnostic

Home » Articole » Patologie » Tinitus (zgomot in ureche) – diagnostic

Este definit ca un zgomot continuu perceput de urechea unui individ, care de cele mai multe ori nu are o cauză cunoscută.

Gradul de severitate al tinitusului variază de la conştientizarea unui zgomot (de exemplu fluierat, bâzâit, fâşâit, pocnituri) în una sau ambele urechi, la sunete puternice care devin de nesuportat ducând uneori la sinucidere.

Clasificarea tinitusului:

  • subiectiv – este cel mai frecvent şi este auzit doar de pacient;
  • obiectiv – poate fi auzit de altă persoană plasând un stetoscop la urechea pacientului.

Mecanismul prin care se produce tinitusul, rămâne slab elucidat. El poate proveni de la nivelul nucleilor cohleari din trunchiul cerebral sau de la nivelul celulelor ciliate din urechea internă prin descărcări repetitive care stimulează fibrele nervului auditiv producând o activitate continuă şi spontană.

 

Cauzele tinitusului subiectiv

Cele mai multe cauze ale tinitusului rezultă din scăderea de auz la una sau ambele urechi.

Există în principal 2 tipuri de pierdere de auz:

    • Pierdere de auz de tip transmisie – dată de afecţiuni care provoacă o pierdere în transmisia sunetului de la urechea externă la urechea internă (dop de ceară, otită externă, perforaţie de membrană timpanică, otită cu lichid în urechea medie, anomalii de lanţ osicular cum ar fi otoscleroza). Aceste cauze tratate corect duc la dispariţia scăderii de auz şi a tinitusului;
    • Pierdere de auz de tip neurosenzorial indică o leziune de data aceasta ireversibilă la nivelul urechii interne sau fibrelor nervului auditiv. Cele mai multe cauze au la origine zgomotele de peste 80 dB sau pierderea acuităţii auditive odată cu înaintarea în vârstă (presbiacuzia).

2. Boala Meniére (acumulare excesivă de endolimfă la nivelul canalului endolimfatic situat în urechea internă) este un diagnostic de excludere.

3. Neurinomul de acustic – tumoră benignă care ia naştere din celule Schwann din urechea internă şi care face compresie atât pe filetele nervului auditiv cât şi pe cel vestibular. În 95% din cazuri tinitusul este unilateral şi este mai puţin intens decât cel din Boala Meniére.

4. Ototoxicitatea anumitor medicamente cum ar fi: gentamicina, kanamicina, streptomicina, amikacina, aspirina luată timp îndelungat şi în doză mare, agenţii chemoterapeutici folosiţi în tratarea tumorilor maligne, pileomycin, cisplatin, metrotrexate, diuretice folosite abuziv în hipertensiunea arterială (furosemid, edecrin), antidepresivele luate în cantităţi mari, chinina folosităîn tratamentul malariei.

5. Tulburări neurologice – traumatismele craniene, scleroza multiplă.

6. Tulburări metabolice – hipotiroidismul, hipertiroidismul, anemii, deficienţe de vitamina B12, deficienţe de zinc.

7. Tulburări psihogene – depresiile, anxietatea.

Tinitusul obiectiv – este mai rar decât cel subiectiv. Pacienţii prezintă de obicei o anomalie vasculară, boli neurologice sau disfuncţii în funcţionalitatea trompei lui Eustache.

1. Pacienţii cu anomalii vasculare se plâng de tinitus pulsatil. Zgomotele arteriale pot fi trimise la ureche de la nivelul arterei temporare care este situată aproape de structura osoasă a capului. Ateroamele de la nivelul arterei carotide (depuneri de grăsimi) este una dintre cele mai cunoscute cauze de origine vasculară, pacienţii se plâng de accentuarea zgomotelor pe timp de noapte, fără alte cauze vizibile otologic.

2. Tulburări neurologice – contracţii rapide şi repetitive de văl palatin, spasme musculare idiopatic la nivelul muşchiului scăriţei (stapedian). Deseori aceste spasme sunt asociate cu tulburări neurologice cum ar fi tumori cerebrale, infarcte cerebrale sau scleroză multiplă.

Evaluarea pacientului cu tinitus

Istoric – descrierea amănunţită a apariţiei zgomotului.

Debutul zgomotului – pierderea progresivă a auzului cu apariţia tinitusului legate de înaintarea în vârstă sugerează presbiacuzia. Debutul brutal al tinitusului legat de expunerea excesivă la zgomot sau în urma unui traumatism cranian.

Locaţie – tinitusul unilateral cu hipoacuzie de tip transmisie poate fi cauzat de prezenţa dopului de cerumen, otitei externe şi otitei medii. Tinitusul cu hipoacuzie neurosenzorială unilateral este de obicei asociat cu prezenţa neurinomului de acustic.

Modul de apariţie – tinitusul continuu însoţeşte pierderea de auz neurosenzorială. Tinitusul episodic sugerează prezenţa bolii lui Meniére. Tinitusul pulsatil sugerează o origine vasculară.

Caracteristici (de exemplu legate de înălţimea lui şi complexitate) = tinitus de frecvenţă medie – sugerează boala lui Meniére; de frecvenţă înaltă – sugerează scăderea de auz neurosenzorială; tinitus asociat cu vertij, ureche înfundată, pierdere de auz – sugerează boala lui Meniére.

Expunere la medicamente ototoxice, alţi factori – scădere de auz neurosenzorial, de obicei bilateral.

Agravarea/atenuarea tinitusului – tinitusul din deficit congenital al trompei lui Eustache este atenuat de poziţia culcată a capului.

Hiperlipidemia, tulburări tiroidiene, deficit de vitamina B12, anemie – contribuie la intensificarea tinitusului.

Teste obligatorii pentru diagnosticul topografic al tinitusului

1. examen otomicroscopic – vizualizarea CAE, timpanului;

2. examen de nervi cranieni;

3. proba instrumentală cu ajutorul diapazonului pentru orientarea diagnosticului de hipoacuzie;

4. audiograma tonală liminară pentru precizarea gradului de hipoacuzie şi tipului de hipoacuzie;

5. audiograma vocală care completează audiograma tonală liminară şi care arată procentul de înţelegere a cuvintelor în cazul scăderii de auz;

6. imitanţa acustică:

timpanograma – care arată integritatea timpanului şi prezenţa unei patologii de ureche medie (otită seromucoasă cronică);

reflexul stapedian – arată integritatea lanţului osicular şi a nervului facial (precizează cu acurateţe prezenţa focarului de otoscleroză).

7. otoemisiunile acustice – în cazul în care urechea medie este normală şi lanţul osicular integru, arată funcţionalitatea normală a celulelor ciliate externe;

8. potenţialele auditive evocate precoce (BERA) – care arată integritatea căii auditive până la nivelul cortexului interior (coliculul interior). Este esenţială pentru diagnosticul diferenţial între o leziune situată la nivelul cohleei şi o leziune la nivelul trunchiului cerebral – Boala Meniére/Neurinomul de acustic.

Analize de laborator:

– în cazul suspicionării afectării tiroidiene se vor determina hormonii tiroidieni;

– în cazul afectării vasculare – profilul lipidic.

Investigaţii paraclinice:

– tomografia computerizată de înaltă rezoluţie în cazul tinitusului prin afectarea platinei scăriţei (otoscleroză);

– rezonanţa magnetică nucleară în cazul suspicionării unei leziuni de trunchi cerebral (neurinomul de acustic);

– angiografia prin rezonanţă magnetică în cazul tinitusului pulsatil.

Diagnostic tinitus

in Patologie de admin 2 Comments

2 Comments

  1. Pingback: Tinitus (zgomot in ureche) – diagnostic | ORLonline.ro @ Clinica Urechii Bucuresti

    • VITALI

      am si eu un tinitus in urechi si cap de la 19ani si nu pot gasi explicatii nici diagnostic si nici tratament… am probleme de concentrare psichice si morale va rog ajutor…

Leave a Comment