Surditatea brusc instalata: diagnostic, tratament

Home » Articole » Patologie » Surditatea brusc instalata: diagnostic, tratament
20-1

Evaluarea pacientului cu surditate neurosenzoriala brusc instalata trebuie sa fie prompt si minutios, urmarind cativa pasi importanti:

  • anamneza: obtine informatii despre debut si circumstantele debutului, evolutia in timp, simptome asociate. Pacientul trebuie intrebat despre momentul debutului: unii pacienti observa scaderea de auz cand se trezesc dimineata, altii povestesc ca au avut fluctuatii ale functiei auditive in zilele care preceda instalarea surditatii bruste.

    De asemenea este important sa aflam despre eventuale infectii virale (ale tractului respirator superior), utilizarea de medicamente ototoxice sau orice alte medicamente – incluzand produse ce contin acid acetil salicilic, traumatisme, expunere la zgomote intense, scufundari, chirurgie otologica, alte boli asociate cu hipoacuzie ca diabetul, starile de hipercoagulabilitate , radioterapia). Alte simptome asociate surditatii brusc instalate pot fi tinitusul, vertijul, nistagmusul, greata, varsaturile.
  • examenul clinic: examinarea neurologica si otologica exclude dopurile de cerumen in conductul auditiv extern, afectiunile urechii medii cum ar fi colesteatomul, infectiile, otoreea.
  • audiograma - hipoacuzie neurosenzorialaaudiograma (tonala liminara, vocala, impedanta – timpanometria, reflexul stapedian) este importanta nu numai in scop diagnostic, dar si pentru evaluarea prognosticului. Otoemisiunile acustice pot preciza localizarea endocohleara a leziunii.
  • examenele de laborator: teste care sa descopere infectiile – hemoleucograma, VSH, VDRL (pentru sifilis), HIV, factor reumatoid (pentru boli autoimune), hormonii tiroidieni si TSH (pentru boli tiroidiene), INR, PT, aPTT pentru coagulopatii, colesterolemia, glicemia (pentru diabet).
  • explorarile imagistice: RMN, cu sau fara substanta de contrast, care poate descoperi tumori, scleroza multipla, accidente cerebrovasculare.

Tratamentul surditatii brusc instalate

Atunci cand se descopera cauza, tratamentul este dictat de boala care a provocat hipoacuzia. Daca nu se gaseste o etiologie probabila, tratamentul este orientat de examenul clinic si de testele de laborator.

Medicamentele utilizate in tratarea surditatii bruste includ vasodilatatoare, antiinflamatoare, agenti reologici.

Vasodilatatoarele imbunatatesc cantitatea de oxigen adusa la cohlee de catre fluxul sangvin. Administrarea inhalatorie de amestec 5% dioxid de carbon si 95% oxigen cresc presiunea  perilimfatica a oxigenului si de asmenea dioxidul de carbon actioneaza ca vasodilator. Papaverina, bufenina (nylidrin), naftidrofuril (nafronyl), timoxamina, prostaciclina, acidul nicotinic, pentoxifilina sunt utilizate de asemenea  pentru a creste fluxul sangvin catre cohlee. In plus, pentoxifilina, anticoagulantele sau dextranii cu greutate moleculara mica cresc fluxul sangvin, imbunatatind aportul de oxigen. Un mecanism in plus prin care actioneaza heparina sau warfarina este impiedicarea formarii de trombi si emboli.

O alta clasa de medicamente utilizata frecvent in tratamentul acestei afectiuni este aceea a antiinflamatoarelor , ca steroizii sau prostaglandinele, si agentilor imunologici, intre care ciclofosfamida si metotrexatul.

Terapia corticosteroidiana este de prima intentie in surditatea brusc instalata, dar exista cazuri in care administrarea sistemica a acestor medicamente nu este recomandata datorita efectelor secundare sau a contraindicatiilor datorate prezentei altori boli asociate. Mai mult, exista cazuri in care raspunsul la corticoterapie este slab. Astazi exista studii care evalueaza oportunitatea administrarii intratimpanice de dexametazona ( perfuzata sau injectata in urechea medie si resorbita in urechea interna prin membrana ferestrei rotunde ) care au aratat imbunatatirea auzului la acesti pacienti, fara efectele adverse ale administrarii sistemice a corticoizilor.

Agentii antivirali (aciclovir, famciclovir, valaciclovir, amantadina) pot fi folosite daca este implicata o etiologie virala.

Diureticele sunt utilizate cand se suspecteaza un hidrops endolimfatic .

Oxigenoterapia hiperbara este utilizat deoarece permite cresterea fluxul de oxigen la cohlee si rezultatele au fost promitatoare in special in cazul administrarii concomitente cu corticoterapia.

Vitaminele sunt de asemenea folosite in tratamentul surditatii brusc instalate. Sedarea si repausul la pat sunt alte indicatii.

Pentru surditatea brusca provocata de traumatisme, tratamentul chirurgical poate fi uneori indicat (ex. pentru a repara  o eventuala fistula perilimfatica).

Recuperarea auditiva

Cel mai important factor care influenteaza procesul de recuperare a auzului este promptitudinea diagnosticului si tratamentului, pacientii tratati in primele 48 de ore de la debut avand prognostic mult mai bun decat ceilalti. Instituirea rapida a masurilor de tratament perfuzabil care urmaresc recuperarea celulelor ciliate afectate este esentiala pentru recuperarea auditiva.

Prognosticul este intunecat de coexistenta ca simptom asociat al vertijului; severitatea afectarii este de asemenea importanta – cazurile severe recupereaza mai putin. De asemenea recuperarea este mai rara in cazul pacientilor foarte tineri sau foarte varstnici.

Recuperarea auzului la pacientii cu deficit auditiv definitiv este realizata prin folosirea de dispozitive care imbunatatesc transmiterea sunetului catre urechea interna (ex. sistemul BAHA – stimulator cohlear ancorat in os – eficient la pacientii cu hipoacuzie unilaterala severa spre profunda).

in Patologie, Tratament de admin 1 Comment

One comment

  1. Pingback: Surditatea brusc instalata: diagnostic, tratament  | ORLonline.ro @ Clinica Urechii Bucuresti

Leave a Comment