Ototoxicitatea

Home » Articole » Patologie » Ototoxicitatea

Ototoxicitatea („otrăvirea urechii”) se datorează medicamentelor sau substanţelor chimice ce lezează urechea internă sau nervul vestibulo-cohlear, ce transmite informaţii legate de auz sau echilibru de la urechea internă spre creier. Ototoxicitatea poate produce deficite temporare sau permanente de auz, echilibru sau ambele. Multe substanţe chimice au potenţial ototoxic, incluzînd medicamentele luate abuziv, substanţele din mediul înconjurător sau medicaţiile prescrise de specialişti. Dacă luaţi unele din medicamentele de mai jos la indicaţia medicului curant, nu încetaţi folosirea lor doar fiindcă le vedeţi enumerate. Contactaţi medicul sau un alt cadru sanitar în legătură cu nedumeririle dumneavoastră
Substanţele ce pot produce ototoxicitate cuprind:
Antibioticele aminoglicozidice, cum ar fi gentamicina, streptomicina, kanamicina, tobramicina, neomicina, amikacina, netilmicina, dihidrostreptomicina, sau ribostamicina. Toate antibioticele din această familie sunt bine cunoscute pentru capacitatea lor cauza ototoxicitate permanentă. Ele pot ajunge la nivelul urecii interne pe cale sangvină, prin inhalare sau prin difuziune în urechea internă de la nivelul urechii medii. Cea mai mare concentraţie în sânge o ating atunci când sunt administrate intravenos.
Medicaţia antineoplazică (anticanceroasă), cisplatinul fiind recunoscut ca producând pierderea auzului, care în multe situaţii este semnificativă şi permanentă. Carboplatinul a fost incriminat de asemenea.
Substanţele chimice din mediul ambiant, cum ar fi nitritul de butil, mercurul, bisulfura de carbon, stirenul, monoxidul de carbon, cositorul, hexanul, toluenul, plumbul, tricloretilena, manganul sau xilenul. Majoritatea produc tulburări de auz care pot fi permanente; mercurul poate produce şi tulburări permanente de echilibru.
Diureticele de ansă, incluzând bumetanida (Bumex), acidul etacrinic (Edecrin), furosemidul (Lasix) sau torsemida (Demadex). Aceste medicamente pot produce ţiuit în urechi şi scăderea auzului ce sunt reversibile la întreruperea administrării. De menţionat că hidroclortiazida (HCTZ) şi Maxidul, diuretice prescrise în mod curent la pacienţii cu boală Meniere sau alte forme de hidrops endolimfatic, nu sunt diuretice de ansă.
Aspirina şi derivaţii de chinonă pot cauza ototoxicitate temporară, în special tinitus, dar pot să reducă şi acuitatea auditivă.
Simptomele ototxicităţii variază considerabil de la o substanţă la alta sau de la pacient la pacient. Ele pot să meargă de la un uşor dezechilibru până la invaliditate, şi de la tinitus până la pierderea totală a auzului.
O pierdere bilaterală a funcţiei vestibulare de obicei nu produce vertij intens, vărsături sau nistagmus ci mai degrabă cefalee (dureri de cap), o senzaţie de tensiune în urechi, dezechilibru până la incapacitatea de a mai merge şi vedere înceţoşată şi oscilantă (oscilopsie). Se produce de asemenea şi intoleranţa la mişcările capului, lărgirea bazei de sprijin (mersul cu picioarele mai distanţate decât normal), o senzaţie de nesiguranţă şi chiar mers nesigur, oboseală severă. Dacă leiunile sunt severe simptome ca oscilopsia sau dificultatea de a merge pe întuneric sau cu ochii închişi nu se vor remite.
Diagnosticul de ototoxicitate se bazează pe anamneza pacientului, simptome şi explorări paraclinice. Nu există un test specific de diagnostic, de aceea o expunere în trecut la substanţe ototoxice este de o importanţă capitală în stabilirea unui diagnostic.
În prezent nu există tratamente care să asigure reversibilitatea leziunilor. Terapiile curente sunt orientate spre reducerea efectului toxic şi restabilirea funcţiei. Pacienţii cu surditate unilaterală pot beneficia de pe urma unei proteze auditive, iar cei cu surditate bilaterală beneficiază de pe urma implanturilor cohleare. În cazul pierderii funcţiei de echilibru, exerciţiile fizice sunt de o mare importanţă pentru mulţi pacienţi. Scopul este de a ajuta creierul să se obişnuiască cu informaţiile modificate de la nivelul urechii interne şi de a ajuta pacienţii să găsească alte modalităţi de a-şi menţine echilibrul.

in Patologie de admin 1 Comment

One comment

  1. Pingback: Ototoxicitatea | ORLonline.ro @ Clinica Urechii Bucuresti

Leave a Comment